Padurea Baciu – realitatea de dincolo
Situata in partea de Nord-Vest a municipiul Cluj-Napoca, la aproximativ cinci kilometri de oras, Padurea Baciu nu se deosebeste cu aproape nimic de celelalte paduri din zona de deal.
In ultimele trei decenii, dar mai cu seama dupa ’89, presa a gasit aici o serie de fenomene cu totul si cu totul neobisnuite. S-a putut citi despre OZN-uri, broaste rosii gigantice, cripte negre care se deschid in Noaptea de Sânziene, disparitii de persoane ca in Triunghiul al Bermudelor.
Manifestarile din padurea de lânga Cluj-Napoca au stârnit si interesul oamenilor de stiinta. Odata cu mediatizarea unor fotografii cu un OZN discoidal care a survolat padurea la 18 august 1968, o serie de analize asupra observatiilor si fenomenelor din zona au fost prezentate la institute de cercetare din Europa si SUA.
Ultima analiza facuta de profesorul clujean arata ca principalele manifestari si fenomene observate sunt: forme aflate in zbor sau la nivelul solului, vizibile sau invizibile cu ochiul liber; lumini nocturne, simple sau colorate, in zbor sau stationare; efecte fizice insotitoare (emisii radioactive, anomalii magnetice, perturbatii electromagnetice, emisii de microunde, emisii de infrasunete etc.); urme neobisnuite pe sol (vara pe iarba si iarna pe zapada), asemanatoare cu asa-numitele cercuri si pictograme simple din lanurile de cereale; efecte biologice asociate, indeosebi asupra vegetatiei din zona (deshidratari, arsuri, necroze, carbonizari etc.) dar, mai rar, si asupra animalelor sau chiar a oamenilor prezenti in zonele active (inrosiri ale epidermei, arsuri, stari de greata, stari de voma, stari de anxietate, cefalee, sete excesiva etc.).
Dintre acestea, potrivit specialistului in fenomene paranormale, manifestarile cele mai caracteristice sunt asa-numitele aeroforme, adica structuri geometrice zburatoare cum ar fi piramide, sfere, cilindri, conuri, paralipipede, etc., vizibile sau in majoritatea cazurilor invizibile cu ochiul liber. “Cele mai spectaculoase sunt probabil aeroformele de tip OZN, proto-OZN sau cvasi-OZN, care ocupa un loc particular. Prezenta OZN-urilor invizibile, mult mai numeroase decit cele vizibile, reprezinta o premiera mondiala,” arata Patrut. El spune ca manifestarile de aici fac parte din categoria celor “moi”, care inca nu pot fi explicate pe cale stiintifica. Profesorul clujean sustine in studiul sau ca pe parcursul investigatiilor facute nu a gasit nicio legatura cu posibile conexiuni sau explicatii religioase, dar crede ca tot ce se intâmpla se datoreaza faptului ca padurea Baciu se situeaza in zona unei falii cu stres seismic, a unor roci cu proprietati geomagnetice inversate, dar si a unui “stres social”.
In lume, zone cu astfel de manifestari mai sunt in desertul Mojave, zona Gulf Breeze (SUA), La Spezia, Arenzano (Italia), valea Hessdalen (Norvegia), Belo Horizonte (Brazilia). Patrut spune ca acest lucru sugereaza faptul ca ne aflam in fata unui superfenomen planetar foarte complex mult prea putin cunoscut. “Insa, prin amploarea, varietatea si complexitatea manifestarilor, Padurea Baciu ramâne, pâna in prezent, cea mai importanta zona cunoscuta in care se produc relativ sistematic fenomene neconventionale”, afirma cu tarie Adrian Patrut.
ARTICOLE ASEMANATOARE
Padurea Baciu – poarta interdimensionala
In duminica de 18 August 1968, tehnicianul Emil Barnea (45 ani) dorind sa petreaca o frumoasa zi de vara impreuna cu alte trei cunostinte, in Padurea Baciu (situata in imediata apropiere vestica a municipiului Cluj-Napoca), se afla, in jurul orei 13:00, la adunat vreascuri pentru un mic foc ce urma sa fie facut intr-o poiana. Chemat insa de catre prietenii ramasi pe iarba, sa vina repede pentru a vedea “ceva pe cer”, el a ramas uimit timp de cateva secunde vazand un mare obiect argintiu de forma rotunda, aplatizat, care, la mica inaltime, se deplasa lent de la NE spre SV. Dupa primele momente de surpriza, s-a repezit la aparatul de fotografiat ce-l avea pe patura de pe iarba si a expus in mare graba un prim cliseu. Cum obiectul nu se deplasa repede, a avut timp sa-l priveasca liber si apoi sa-l centreze bine prin vizor, la expunerea celui de-al doilea cliseu. Intre timp, ciudatul aparat aerian incepuse sa straluceasca intens si sa se rastoarne, ca si cum pozitia sa de zbor i-ar fi fost indiferenta. El semana evident cu o “farfurie” intoarsa, dar Emil Barnea nu cunostea pe atunci decat foarte putine lucruri despre incredibilele OZN-uri. Subit insa, obiectul a accelerat spre inaltimi, pe o directie oblica. Urmarindu-l prin vizorul aparatului, Emil Barnea a reusit sa-l mai fotografieze inca de trei ori. in ultimele doua imagini, acesta aparea insa doar ca un punct ce se pierde in imensitatea inaltimilor cerului.
Revenit acasa, Emil Barnea a retrait ciudata aparitie vazuta de el pe cer, dar neinformat in problema OZN, nu s-a grabit sa scoata filmul din aparat. Abia dupa un timp, dupa ce a expus si cliseele ramase, l-a developat si a facut copii ale straniilor imagini.
Dupa verificarile de rigoare ale filmului si apoi ale declaratiilor martorilor, imaginile obtinute de Emil Barnea au fost preluate de agentia de presa “Agerpres” si prezentate atat la televiziune, cat si in presa din intreaga tara. Devenind apoi cunoscute si peste hotare, ele au fost prezentate in numeroase reviste si carti de specialitate din diferite tari. in comentariile respective, setul de fotografii de la Cluj-Napoca a fost recunoscut ca una dintre cele mai reusite serii de clisee din intreaga lume, cat si una dintre cele mai importante, datorita aspectelor stiintifice deosebite ridicate de unele detalii relevate pe pelicula fotosensibila. Astfel, o prima analiza a imaginilor, a oferit cateva elemente cu totul neobisnuite care, de fapt, au ramas si pana astazi nelamurite :
- Spre deosebire de prima expunere – in care “farfuria zburatoare” apare ca un obiect avand o carcasa metalica ale carei contururi sunt bine definite de lumina naturala a soarelui – in a doua imagine au aparut unele modificari: umbra de pe rebord este nelogica in raport cu directia razelor solare (este in partea de sus) neputand fi vorba de o umbra proiectata de domul obiectului, in timp ce centrul navei aeriene a devenit confuz. O verificare atenta efectuata pe macheta de catre specialisti de la Facultatea de Arhitectura din Cluj-Napoca, a condus la urmatoarea concluzie, ce a fost prezentata in referatul final: obiectul devenise el insusi stralucitor, intensitatea luminii proprii fiind mai mare decat a luminii solare; umbra nelogica de pe rebord a avut o cauza fizica necunoscuta, nefiind produsa de pozitia fata de soare a obiectului! Concluzia corespunde intr-adevar cu detaliile expuse de Emil Barnea in mod separat.
- Marirea celei de-a treia imagini vine sa confirme constatarea de mai sus, ridicand si alte probleme cu caracter stiintific, la fel de dificile. Aceasta releva un alt detaliu neinteles: in timp ce domul este aici intunecat, rebordul continua sa straluceasca. Evident, stralucirea nu este produsa pe cale electrostatica, dar cum este oare posibil ca sa se realizeze tehnic stralucirea numai a unei parti din carcasa navelor aflate in zbor ?
Fotografiile intamplatoare obtinute la 18 August 1968 de Emil Barnea in Padurea Baciu de langa Cluj-Napoca, si-au castigat pe drept cuvant o consacrare in literatura de specialitate, problematica stiintifica ridicata de acestea fiind cu totul deosebita si solicitand in continuare studierea lor si gasirea unor explicatii corespunzatoare. De fapt, interesul deosebit a fost suscitat nu numai prin calitatea imaginilor si a detaliilor obtinute ca urmare a coborarii obiectului la o altitudine joasa, ci si prin faptul ca s-a inregistrat pe pelicula o suita de imagini ce au prezentat indicii pretioase asupra modului de zbor al OZN-urilor. Drept urmare, fotografiile respective au facut obiectul diferitelor analize efectuate in mai multe tari, care au reconfirmat in final autenticitatea documentului romanesc, precum si valoarea sa stiintifica.
Astfel, de exemplu, revista franceza de specialitate “Lumieres dans la nuit” a supus fotografiile de la Cluj-Napoca unor expertize foarte exigente, inainte de a le publica, transmitandu-le, in acest scop, laboratoarelor belgiene LAET (Bruxelles). Prin buletinul din 12 martie 1970, specialistul G. Delcorps preciza: “Absenta unor probe sesizabile ale unui eventual trucaj si concluziile expertilor precedenti, ma fac sa conchid ca cele doua fotografii aflate la mine prezinta elementele majore ale autenticitatii”.
Cunoscutul ozenolog francez F. Lagarde a trimis apoi in continuare fotografiile si buletinul, unui expert stiintific. La 28 octombrie 1970, acesta confirma la randu-i urmatoarele: “In legatura cu fotografiile din Romania, am ajuns la aceeasi concluzie ca si dl. Delcorps. Trebuie de asemenea sa ma alatur lui – si nu este pentru prima data – umbrele nu au absolut nimic de-a face cu lumina soarelui”.
In acest context de apreciere la nivel international a valorii documentarului romanesc, a fost intru totul normal faptul – relevat de C.S.Vonkeviczky, director pe atunci al ICUFON – ca fotografiile de la Cluj-Napoca – mult marite si expuse in holul salii de sedinte – au impresionat pe participantii la Congresul de ozenologie tinut la Acapulco in aprilie 1977.
Cauta mai mult pe site!
Pub
Stiri de pe Litoral
VACANTE DE LUX! MASINI DE LUX! BIJUTERII DE LUX!
CLICK!
FREE13.net
FREE BLOGGING
-
Cauta pe NET
